Dictionar

Dicționar cu termeni utlizați în stomatologie

Abces  – colecție purulentă, formată sub acțiunea unor agenți microbieni

Abces periapical – este o colecție de puroi localizată la nivelul apexului dintelui.

Ablatie  – îndepărtarea unor lucrări protetice prin tăiere

Abrazie dentara – uzura suprafețelor dentare

Acrilat – rasină acrilica macro-moleculară

Adrenalina – substanță anestezică loco-regională care măreste concentrația locală prin încetinirea substanței anestezice

Afta – este o afecțiune foarte răspândită a mucoasei bucale și se caracterizează prin apariția unei ulcerații bine delimitate de 4-8 mm diametru.Este dureroasă , durează 7-10 zile și se vindecă fără cicatrici

Alveola dentară – cavitate osoasă în care sunt implantați dinții

Amalgamul dentar – este un material pentru obturații de durată, fizionomic, plastic în momentul introducerii în cavitate, neaderent și care devine rigid după priză. El este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) și o pulbere (aliaj) care conține unul sau mai multe metale. 

Amigdalita – inflamația de cauză infecțioasă a amigdalelor palatine.

Amprenta – copia negativă, fidelă a unei regiuni anatomice, folosită pentru confecționarea lucrărilor fixe și mobile

Analgezie – pierderea sensibilității la durere.

Anamneza – Ansamblul antecedentelor medicale și stomatologice raportate de pacient în cursul interogatoriului/chestionarului medical sau asocierii celor două procedee.

Anestezic – Substanța care atenuează sau înlătura temporar durerea.

Antagonist –  se referă la dintele de pe arcada opusă.

Aparat dentar – are rolul de a corecta anomalia dento-maxilară, de a păstra rezultatul obținut și de a preveni instalarea recidivei.

Aparatul dento-maxilar (ADM) – compus din: oasele maxilare, arcadele dentare, articulația temporo-mandibulară, mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii oro-faciali (mușchii mimicii), limba, glandele salivare, mucoasa cavității bucale, tegumentele regiunii cervico faciale.

Apex radicular – vârful rădăcinii unui dinte. Acesta prezintă un orificiu (numit foramen apical) prin care pătrunde pachetul vasculo-nervos.

Arcada dentară - Arcada dentară este totalitatea dinților implantați în alveolele osului maxilar (arcada superioară) sau mandibular (arcada inferioară).

Bont dentar – Unitatea dentară rezultată după prepararea protetică (șlefuire), în scopul adaptării coroanei protetice.

Bont protetic – Unitatea dentară rezultată după inserarea implantului dentar, în scopul adaptării coroanei protetice.

Borduri de ocluzie – Bucăți de ceară utilizate în timpul unei proteze mobilizabile pentru a putea determina relația inter-arcadică în zonele în care lipsesc dinții

Cale falsa – este traiectul anormal, realizat accidental, în urma unui tratament dentar, cu freze sau ace de canal

Camera pulpară – Camera pulpară este spațiul din interiorul coroanei dentare, cu pereții formați din dentină, în care se află pulpa dentară

Câmpul protetic – Reprezintă totalitatea elementelor morfologice cu care lucrarea protetică prezintă raporturi de contact

Canal dentar – Canalul dentar reprezintă spațiul natural, alungit, situat în interiorul dintelui și care conține pulpa radiculară.

Capac pentru vindecare – reprezintă acoperirea temporară a implantului tubular osteointegrat.

Căptusirea protezei – reprezintă adaugarea unui material acrilic la suprafața mucozală a protezelor.

Caria dentara – cauzată de microorganismele plăcii bacteriene, care distrug treptat țesuturile dure ale dintelui afectat, determinând apariția unei cavități

Carpula – este un tub de sticlă ce conține anestezic

Cavitate – spațiu gol situat într-o anumită regiune a corpului sau într-un organ

Cheie de culori – este dispozitiv pe care sunt fixați dinții artificiali, cu ajutorul căreia se stabilește culoarea dinților artificiali

Chiuretaj – Intervenție chirurgicală folosită pentru a răzui, cu ajutorul unei chiurete, pereții din interiorul unei cavități, pentru a îndepărta unele neoformații sau țesutul de granulație

Cingulum – Proeminență situată în treimea gingiilor a dinților frontali

Clorhexidina – acțiune importantă împotriva bacteriilor și limitată împotriva virușilor, prevenind formarea plăcii bacteriene și a gingivitei 

Colet dentar – zona intermediară dintre coroană și rădăcină, unde are loc joncțiunea smalț-cement

Compozit dentar – materiale de obturație fizionomice, utilizate atât pentru restaurarea dinților frontali, cât și a celor laterali.

Contentia – Este o etapă pasivă de încheiere a tratamentului ortodontic care urmărește menținerea rezultatului obținut și prevenirea recidivei.

Coroana dentară – partea vizibilă a dintelui în cavitatea bucală (în mod normal, când nu există retracții gingivale).

Creasta dentară – proeminență ce se înalță spre suprafața ocluzală a dinților laterali sau pe suprafața palatinală și linguală a frontalilor superiori și inferiori.

Cuspizi – Formațiuni ovalare ce se proiectează pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali și pe marginile incizale ale caninilor, ale căror formă și dimensiuni variază de la un dinte la altul, ca și de la pacient la pacient.

Decapușonare – metoda chirurgicală folosită în excizia fibromucoasei ce acoperă coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuării și reușitei erupției

Demineralizare – pierderea sau scăderea constituenților minerali ai organismului

Diga – Foaie de cauciuc foarte subțire, care se perforează și se aplică la coletul dintelui în vederea realizării sterile a câmpului operator

Edentatie – stare fiziopatologică, ce se caracterizează prin pierderea de la 1-16 dinți pe o arcadă dentară

Extirpare – este metoda chirurgicală prin care se îndeparteaza în totalitate pulpa dentară sub efectul anesteziei.

Extracție – intervenție de necesitate, care constă în îndepărtarea unui dinte bolnav, care provoacă și întreține procese patologice locale, regionale și generale

Fluorizare – metodă terapeutică prin care se urmărește creșterea rezistenței dentare față de agenții cariogeni prin administrarea de fluor

Hematom – acumulare de sânge extravazat care apare datorită unui traumatism

Implant dentar – reprezintă radacina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă de pe arcada

Iodoform – antiseptic in stare cristalină introdus ca atare în plăgile post-extracționale, sub formă de masă.

Irigatorul bucal – dispozitiv care ajută la menținerea sănătății gingivale

Lambou – fragment de mucoasa sau/și periost decolat de osul alveolar subiacent printr-una sau mai multe incizii.

Lidocaina – este anestezic local, cu efect rapid și de durată

Masea de minte – situată în partea posterioară a arcadelor dentare, fiind un dinte lateral

Nevralgie – reprezintă durerea ce se manifesta de-a lungul unui trunchi nervos

Papilom – tumoră benignă a epiteliului pavimentos (keratinizat sau non-keratinizant), a uroteliilor sau a epiteliilor metaplaziate pavimentos.

Radiografie dentara – imagine a dinților și a maxilarelor, obținută prin expunerea la radiațiile X

Rebazare – reprezintă o metodă prin care se adaugă un strat de acrilat șeilor protetice sau bazelor protetice, fără a modifica arcada dentară.

Sigilarea – reprezintă o procedură preventivă prin care suprafața ocluzală a dintilor ce prezintă fisuri și fosete adânci este „blocată”, folosind materiale de sigilare pentru prevenția cariilor de pe aceste suprafețe

Sinuzita – reacție inflamatorie a sinusurilor și meaturilor nazale (orificii la nivelul vestibulului nazal ce comunică cu sinusurile)

Xerostomie – starea de uscăciune a gurii datorată diminuării secreției salivare (producția de salivă este mai mică de 0, 2 ml/minut).

Xilina – este un anestezic local, utilizabil atât pentru infiltratii, cât și pentru anestezia de contact.

Zigomatic Osul –  este un os pereche ce contribuie la formarea orbitei, formând partea proeminentă a obrazului. Sinonim: osul malar

Zirconiu – element chimic din grupa metalelor, nu se modifica din punct de vedere calitativ în cavitatea bucală, este bioinert și nu afectează țesuturile bucale